Între vremea când spărgeam în luceferi privirea stelară și timpul scufundării în starea de a fi , m-au încercuit răspunsurile legănate de lună, nevoia de a fi iubită, de a iubi. Traversând solstiții, pe brațe cu gândurile care atârnă cât singurătatea tranșării zilei de bezmetica beznă, timpul, pe scara morilor, cu diferite nuanțe, sună. Îmi simt pulsul tronând la încheietură, ca țărmul atins de mare. Sufletul își deschide aripile gata de alipirile ce răstoarnă în cântece privirile scânteietoare.(6.05.2022)
sâmbătă, 31 mai 2025