Decembrie

Urme de paşi pe zapada, 
Doi câte doi pe acelaşi drum
Oameni ce se despart într-o iarna
Şi ce-a mai rămas din noi 
Decât: rămas bun...

Simțim cum ne ninge pe suflet
Pe gene se aşază fulgii ca nişte uitări
Tu-mi spui c-ai vrea să plângi 
Dar uită-te la tine...
Nu văd nimic, tu fugi.

Decembrie în ochii mei tăcuți
Când merg pe acest drum înzăpezit
Acelaşi pe care ne-ntâlneam atunci
Deşi acum te văd pe tine si-un copil
Si îi aşezi fularul fulguit
Leagă-l strâns să nu-i inghețe suflul
Privesc din depărtare şi am un nod in gât
Mă vezi, tresari, te uiți spre nori
Acum te las să plangi.