Frumoasă ești, ca sunetul de valuri ce-și caută în maluri așternut, lipsind total la ale mării baluri ce din adâncuri și-au cules tribut. Frumoasa ești, ca vântul ce străbate poteci între amurg și răsărit spre a-ți aduce-n visuri nestemate drept taxă la al nopții podărit. Frumoasă ești, ca luna printre stele ce rătăceste într-un tainic dor, trăindu-și în secret prea cruda jele de-a ține-n piept al Soarelui amor. Frumoasă ești, ca visul de mărire ce omul l-a furat de prin Olimp, când a pierdut Etern și Nemurire spre a simți al dragostei zăstimp. Frumoasă ești, ca viața ce răsare dintr-un amor și doi îndrăgostiți, doi marinari în barca de salvare când lumea se va pierde în arginți. Frumoasă ești, ca tot ce mi se-ntamplă când te privesc la întruniri de sfinți și mă străfulge, colo, lângă tâmplă un gând născut de tainice dorinți: Să-ți spun că ești, așa…, frumoasă-n toate Acum și peste-un veac de Infinit, că viața fără tine nu se poate ------------------------------------- Pot eu trai fără să am un mit?
miercuri, 16 iulie 2025