Dumnezeu este Divin, O simt cu orice Plâns Generator De chin. Şi, Dac-adorm În zumzet De ţânţari, Care-au intuit O cinǎ, Lor mǎ las! Deşi nu-s Nişte lǎutari Cu inflexiuni În glas. Vântul mǎ mângâie Pe frunte Cu liniştea lui Rǎcoroasǎ, Lǎsând speranţa Sǎ guste Din trǎirea Pǎcǎtoasǎ. Fiara din om, Neîmblânzitǎ, Se comportǎ Normal Doar când este Pǎzitǎ. În alte circumstanţe, Speranţa-doctrinǎ E hǎrǎzitǎ Sǎ disparǎ Precum un nor De viespi Când fumul E-n stupinǎ. În suflet, Dacǎ simţi Pustiul, Dansând zburdalnic Şi semeţ, Numai speranţa întreţine Viul Pe buzele pârlite De dispreţ. Vreţi sǎ-mi ţineţi Predici Cum cǎ aş bate câmpii Despre om? Sau Despre visul Plin de piedici? Asculta-vǎ-vor Doar tâmpii Care dau mereu Din clanţǎ, Vindecându-vǎ Cu medici Doar pe bani, Fǎrǎ speranţǎ. Nu veţi fi voi vindecaţi Niciodatǎ, Dacǎ-nǎbuşiţi Speranţa Cum fǎcea Palavravagiu De Costel De la Lehliu, Când ,,iubea” Pe Tanţa. Toatǎ viaţa Aşteptǎm Cu speranţa Întreitǎ S- avem parte De sublim Şi de Pitǎ. De va pieri Speranţa, Ca ultimul refugiu Cunoscut, Viaţa Va deveni Infernul În care alunecǎm Tǎcut.
joi, 31 iulie 2025