Desprinde-mă,Doamne!

Desprinde-mă,Doamne!
de pe buza durerii,
sfărâmă carafa
ce mă soarbe tăcut,
dezleagă-mi amarul
răsucind talpa vrerii,
sau scrie-mi cu toamne
şi mă-nchide-ntr-un lut!

Desprinde-mă,Doamne!
de sub coasta tristeţii,
şi fă-mă iubire
în grănare de timp,
sub seceri de oase
să-mi aşez somnul vieţii,
şi carnea să-mi ţipe
implorând un răstimp!

Desprinde-mă,Doamne!
de sub lespezi de ceaţă,
şi schimbă-mi destinul
doar o zi pe pământ,
trăind doar ferice
să mă satur de viaţă,
ştiind că doar azi
nu mă doare ce sunt!
Autor Doina Bezea