Mă adâncesc prin gând si parca nu aș vrea, Sclav să redevin pentru a nu stiu câtă oara Nădăjduiesc să nu mai rătăcesc în umbra ta Să nu stârnesc din nou acel dor ce mă înfioară. Stând intr-un colț de lună, căci ochii nu-i ridic Însuflețit răsuna, stejarul amorțit Când brațele-și apleacă spre mine câte-un pic De lună mă desparte.... și dorul neîmplinit. Și primul rând din viața eu parcă l-am omis La fel ca celelalte ce încă nu s-au scris, Căci am dorit ca toate sa fie un paradis, Dar simplul "te iubesc" eu oare ti l-am zis?
sâmbătă, 31 mai 2025