Dimineţile noastre
sâmbătă, 31 mai 2025
Dimineaţa muşcă arborii
din faţa ferestrei,
într-o mişcare caldă.
îşi amplifică languroasă cântările.
Tu eşti încă departe,
în adâncul de somn şi vise,
cu degetele şerpuiesc ispite,
pe coapsele si pieptul tău,
râzi, mă săruţi,
simt dorința cum se deschide
plăcerea blândă de a mă ştii aici
la îndemâna iubirii
şi atunci,
te primesc
să fiu în întregime femeia ta,
acolo unde nimic nu este
înafară de noi,
căutători disperaţi,
până să iubim dincolo de sânge.