Dincolo de iarnă! ... Și nu va mai rămâne nici urmă de zăpadă, Cărarea va fi plină de urme de visare, Și după-atâta iarnă, alt răsărit de soare, Într-o lume nouă, va străluci-n livadă! ... Nimic nu vom cunoaște, nimic nu vom mai știi, Deși toate acelea ne fi-vor cunoscute, Din visele cu aripi ce-au fost de mult pierdute, Încă din vremea-n care nici nu eram copii! ... Nici n-ar putea vreodată, mai minunat să fie, Acel timp ce ne-așteaptă dincolo de iarnă, Când vom păși-ngrădina în care-o să ne cearnă, Din visele pierdute, doar flori de veșnicie!