Dincolo de vale sunt eu privind cerul în imensitatea sa de bumbac albastru ce-mi dăruiește liniștea și aerul pe care-l respir are gust de măslini, iar pământul s-a înviorat de ploaie. Tu nu mă cauți pentru că ai uitat esența mea de parfumuri ce s-a pierdut în păduri de pe meleaguri îndepărtate, în mările limpezi unde pietrele strălucesc sub soarele amiezii. Dincolo de vale sunt lacrămioare de gânduri care se nasc la umbra măslinilor și umplu caietele de linii noi de cerneală optimistă de cuvinte ținute mult timp în piept. Mă voi întoarce spre a avea limitele mele din nou, fără frica de a fi greșit cu cuvinte ușoare voi putea fi ceea ce vreau să fiu remodelându-mă ca pastele pe tocător, cu marginile tăiate pe măsura dorințelor mele.
sâmbătă, 31 mai 2025