Dorință

Crăciunul, pentru mine.
a devenit: ziua morții;
și-n crezul meu, nu vine
o zi a învierii-rob al sorții!

Peste timp, trecut-au prin porți,
distanță măsurată rotund,
cu jind, doi dragi- morți!
pășesc calea, să n-ajung bolund.

Mi-s gândurile ace găurind mintea,
descoasă sită deasă, dureroasă;
batăr, lumină să treacă prin ea!
Îmi rămâne să: nu uit cuvântul acasă.

Cu, zâmbet și lacrimi fără durere,
ochii scrutând spre: "La bună vedere!"

14.12.2020 - Purice Narcis-Teofil