Dorințele albe de la răsărit Se-ndreaptă spre mine pe-o geană de zbor, Întors iar din visul ce m-a urmărit Prin noaptea prea lungă, în lume cobor. Și vreau să descopăr mai jos de izvor Pecetea tainei dintr-un alt început Care-mi pusese peste pleoape zăvor Ce nu s-a mai deschis pe ochi ce-au durut. Prea mult am așteptat, dar aș mai fi vrut, Veghind la apa curgând necontenit, Să-mi spui dacă poți, când totul a trecut, Ce a fost atunci și de ce n-ai venit. Pădurea să cânte nu a ostenit, Printre crengi uitate apar iar vioi Peste pământul până mai ieri cernit, Cu vocea subțire râd mugurii noi. Când îl cuprinde în zori dorul de voi, Din pustie se-ntoarce vechiul ascet, Simțind că nu are azi alte nevoi, Împăcat că totul venit-a încet.
sâmbătă, 31 mai 2025