Filinarul scârție la geamul coșcovit Și melancolie curge pe gene, Iar fulgere încearcau să reaprindă lumina Înghițită de valurile zării... Corbii vestesc osânda cea veșnică Printre cadavre jălesc amorul solitar, Iar făptura iubită și tristă privește Cum oasele stau întinse pe scări de stejar. Și-n tremurul buzelor văd neliniște Parcă-i vine o sete, vrând să bea din furtună Tot parfumul morții din florile sale Când peste noi se lasă o altă zi nocturnă...
sâmbătă, 7 iunie 2025