Puterea unor gânduri azi răzbate ca valul ce alergă neîncetat să ducă a’ luminii nestemate spre acel țărm de flori înmiresmat. O văd acum, în ziua hărăzită cum radă își alege un mister ce-o va feri de-o ceață nedorită ce a cuprins al vieții caracter. Vapor firav, netemător din fire, străin ai fost de-a’ lumii învârteli, Te-ai aruncat furtunii cu jertfire și ai învins lipsit de poticneli. Dar ai rămas cu vela istovită, iar pânza ei pe locuri s-a rărit. Speranța velaturii răstignită, mai că nu prinde-n ea un licărit. Carena ți-e lovită de blesteme și de tăcerea apelor năuci ce au înfipt săgeți de apoteme, blindajul să ți-l pună pe butuci. Dar ai răzbit, avid de o splendoare ce strălucește astăzi zenital în acel port cu forță lucitoare ce-ți poate fi la liniște portal. Așază-te în rada fără nume și lasă-te scăldat de-al ei mister! Nu vei găsi dușmani ca să-ți sugrume cea brumă de Speranță de pe cer. Iar de va fi să pleci spre altă zare, pe fluxul nedoritelor nevoi, să mulțumești c-o caldă închinare celei ce-a fost și radă și zăvoi, Celei ce-a fost și deltă și lagună născută la Splendoare azimut, Acestui far stăpân peste furtună ce este sinonim la Absolut!
sâmbătă, 31 mai 2025