E iarnă...

E iarnă, iubito, priveşte cum ninge
pe stradă, pe case, chiar şi pe noi;
speranţa în noi, tuşeşte şi plânge
iar aleşii, azi, ne-au declarat război.

În ochii tăi strălucesc alte dorinţe
când hidos coboară frigul înserării,
oamenii se vede, au ajuns alte fiinţe,
universul lor e sugrumat disperării.

Doar băieţii deştepţi nu se mai tem,
în rest, e haos, latentă înstrăinare;
toată lumea a sublimat în blestem,
colţii negării, ne pişcă şi ne doare.

E iarnă, iubito, priveşte cum ninge
în noi, în suflet, ba chiar şi în lume,
timpul pierde din culori şi se stinge,
reveriile mor, într-un îngheţ anume.