Viaţa asta agitată Nu mă iartă niciodată! Eu aş vrea ca să îmi las Simţurile pas cu pas În luna lui cireşar Să profite de-al ei dar! Iar în goana mea de-a face Cât mai mult şi nu-mi dă pace, Am trecut ieri pe la umbră Pe o stradă ce-i mai sumbră Şi-o mireasmă-ncântătoare Mi-a pus plumb pe la picioare. Teii, arborii semeţi Care acum sunt înfloriţi, Sufletul mi-au parfumat Şi azi iarăşi m-au chemat! Seara aceasta minunată Este sigur închinată Teiului cel drag şi sfânt, Al iubirii jurământ. Cu parfum seducător M-a înconjurat cu dor Teiul, arborele sacru, Al naturii falnic sceptru. Am îmbrăţişat copacul... S-a oprit în loc şi timpul... Flori de tei ce parfumaţi, Sufletul ne îmbătaţi Cu iubire şi simţim Că noi vrem ca voi să fim!
sâmbătă, 31 mai 2025