E noaptea cea cuminte

E noaptea cea cuminte

Aprinse sunt pe boltă, stele,
ce parcă stau şirag,
iar ochii mei, privesc cu drag,
spre lumea lumilor, departe.
Spre ea, vor ochii să mă poarte,
de-aceea trag perdele.

E noaptea cea cuminte, parcă,
se leagănă stele în vânt,
cortina trasă, pliu răsfrânt,
mă linişteşte-n plină noapte,
visez la noi şi mere coapte,
şi doruri mă încearcă.

E noaptea noastră, cea cuminte,
în care stelele-s cuvinte.