echinox

numele tău mai poate schimba
ordinea dezordonată a firii
doar tu mai rostești cuvinte de îngeri
la orizont
numai tu mai poți porni orologii tăcute
surâzând răsăritului
din dorinți purpurii
renăscute

mă mai tem, cum să nu
de neninsa zăpadă
de cireșii amari căzuți peste tine
îmi curge deja echinocțiul prin sânge
al primăverii viitoare
al inocenței fragile,
mi-e frică să cadă mieii din cer
să-mi caute prin lume
solstiții pierdute,
pierdute-n zadar

mă mai tem de sfiala unui martie rece,
de zimbrii albi care tresar
prea devreme,
îți mai joacă și-acum
începutul lumii în pupile

căutam amândoi verdele crud
al iubirii
prin liniștea firavă a ierbii
de april,
așteptam să culegem din aer
magnolii timpurii,
mai ții minte ceva
din tot ce-ți
cântam
fără cuvinte?