Ecou de An Nou Zburând către neant, pe-a timpului grăbită-aripă Ne îndreptăm, în spaţiu şi în timp cu precădere, Spre marele necunoscut, cu visurile lui efemere, Şi nu-i timp să medităm cum viaţa trece-n pripă! Zburând spre culmile înalte, ce le vrem prospere Trec anii-n sunetul de freamăt pe-a undelor risipă, Şi-ntotdeauna spre sfârşit, gânduri noi se înfiripă, Şi-n subconştient apar, motive noi de mângâiere. Ne pregătim şi aşteptăm ca anul nou să îl primim, Şi-n noţiunea timpului şi-a spaţiului ne încadrăm, Şi-n viaţa noastră efemeră, destine noi ne făurim, Uitând în verva bucuriei, la ce hotar ne mai aflăm... De nu cumva, L-am scos din calcule fără să ştim Pe Dumnezeu cel Creator, de care ne-ndepărtăm. Flavius Laurian Duverna 31 decembrie 2015
sâmbătă, 31 mai 2025