Ecou este tot cerul

Ce faci?
Întreaba gândul spre inimă privind,
Ai rătăcit prea mult 
În viață doar iubind..
Si acum astepți popasul
Pe care ai putea 
Să scapi de tot ce a fost...
De însăși durerea ta?

Mai sper!
Răspunse ea, 
Căci dragostea nu piere,
Decât în mintea celui
Ce nu este-nviere!
Ecou este tot cerul
Când inima suspină 
De ar fi s-alung misterul...
Să nu-ți găsesc vreo vină.

De am dureri prea multe
Ce încununează viața 
Urechile-mi sunt surde,
Căci nu îmi pierd speranța.
Ecou este tot cerul
Când of-ul mi-l revărs
Spre Cel ce m-a zidit,
Spre Cel ce a înțeles 
Că slăbiciunea mea
De fapt putere-nseamnă.
Doar și Hristos a fost
Acum odinioară 
O jertfă de iubire, 
O jertfa de folos
În ciuda celor care
Deși au ochi, nu văd!