Iubirea noastră este ca o gară, În care nu mai vine niciun tren... Degeaba înfloresc caişii iară, În noi ninge si-i totul tern. Atâtea primăveri ai luat cu tine, Atâtea ierni în urmă, ai lăsat... Unde sunt nopțile noastre senine, De ce te simți atât de vinovat ? De ce ții fluturii în colivie Și pescărușii-n lanțuri, i-ai legat ? Eliberează-i ! Și, cu bucurie Să punem supărarea la iernat. Vino ! Ia primul tren, nu sta pe gânduri ! În gară, cu cocori te-oi aștepta. Tu fură din grădini toți trandafirii Și nu-ți fie teamă de spini, iubirea mea... Vino să înflorim din nou, un edelweiss... Din fulgi de nea, să facem floare de cais Și, lunecând în viață-n pași de vals Să împlinim ce-n stele ne-a fost scris.