Privirea sus o țin, într-una, Chiar dacă vine cu minciuna Șarpele vechi,satanailă Ce n-are suflet,n-are milă. Vrea să mă prindă iar în plasă Nicicând ,in pace nu mă lasă. Cât timp voi trece pe planetă Că i-am scăpat,cumplit regretă- Eram a lui casă de țară Unde venea duhul de-ocară, Sejurul morții să-și petreacă- Lăsandu-mi viața stearpă,seacă . . Huiduoo , neagră lighioană! M-a vindecat de greaua rană Ce mi-ai făcut-o ani de-a rândul, Iubitul meu Stăpân:Cuvântul.. Te du-n pustia fără apă Te du -nvârtindu-te! Și...crapă!