Ca pe cea mai curată lacrimă din Ochiul Universului Dumnezeul geniului m-a sorbit din popor Şi nu credeam că voi ajunge vreodată să-i fiu poetul deplin Pururi tânăr înfăşurat în versuri cobor de pe baricadele tăcerii Iar unde-am ajuns De la Dunăre la Tisa România plâsu-mi-s-a Că nu mai poate străbate De ciocoi şi strâmbătate Vai de biet Român săracul De ce Doamne nu-l ia dracul Trage-n brazdă ca un bou Schimbă-l Doamne şi-l fă nou poezie de Costel Zăgan din Erezii de-o clipă II (14 ianuarie 2018)
sâmbătă, 31 mai 2025