Şi nimic mai mult dar nici mai puţin Ignoranţa ştie totul însă nu face nimic Tăcerea răstoarnă toate cuvintele Nu pune totuşi poetul pe fugă Ce urmează S-ar putea citi Sub fiecare lacrimă hibernează câte-un poet Lăsat la voia poeziei se îndrăgosteşte cu fiecare vers Înhăitându-se cu proxima centauri cu târfa împăratului Istoria îşi bagă nasul şi-n cele şapte arte Mă rog îşi ba gă nasul ei muzical Ştiaţi că lucrurile nu visează Păi cum să viseze domnule Dacă nu dorm niciodată Degeaba le încântă greierul cu scripca lui digitală Nişte capitaliste şi lucrurile astea atât şi nimic mai mult Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II