Eseniene

Te-ai întrebat vreodată de ce urăsti,
de ce iubeşti sau de ce cazi când vrei sa zbori?
Te-ai întrebat de ce ai fel si fel de măşti
În transhumanța cărora, simțind că te sufoci...că mori?

Ai luat oglinda esenienilor să te priveşti,
să te asculți, să te dezbraci de lume?
Ți-ai şlefuit înțelepciunea să iubeşti
îngeri şi demoni, sau vreun zeu anume?

Ți ai plâns vreun arhanghel
Din ochii unui prunc ştirbit de aripă?
Nu te-ai văzut pe tine-n el?
Nu te-ai oprit să-i țeşi o clipă?

Şi când te-ncrunți albastru-dezgustat
la omul rău, meschin si ipocrit
Nu-ți vezi veninul oglindit in el? Purtat
fiind de crezul fals smerit?

Ce intuiții sau blesteme te țin captiv în neiertare?
Dureri, iubiri, dar frici îndeosebi...
Căci temerile ne ucid dimensiuni nemuritoare
Te-ai întrebat...de ce te-ntrebi?