Ești rațiunea vieții mele

Ești rațiuneal vieții mele

Mi-e greu să cred că s-a întâmplat,      
Pusesem frână la iubire,                         
Pășeam cu teamă, era păcat,                                 
Dar nu-mi doream o amăgire.                  

Atât de repede și-n pripă                       
S-au smuls dorințele din vise,                  
Ne-au purtat sus pe o aripă,                
Pe raza noastră ce murise.                      

M-ai bucurat, ca un desfrâu,                   
Strângeam trăirile în brațe,                     
Speranțele, ținute în frâu,                                                
Ardeau ca flama unei torțe.                   

Ești parte din întregul meu,              
Felia din pâinea divină,                           
Mă întreabă vârsta-n apogeu,                 
Fir mai este pe bobină?                           

Nu știu, eu număr anii pe dos,                       
N-am timp de scenariile rele,                  
Tu-mi ești versul, mereu voios,                 
Ești rațiunea vieții mele.                          

Autor: Gabriel Stănciulescu