Captiv într-o țară străină, Mă-ndrept spre un mâine incert, Transform înserarea-n lumină, Dar trupu-i aproape inert, Mă zbat ca să trec de vâltoare, Abisul pândeşte rânjind, În luptă, chiar zâmbetul doare, Dar drumul spre cer urc zâmbind, Mă mustru-n a mea slăbiciune, S-alerg nu mai pot chiar de vreau, Dar fac tot ce pot pentru-a spune, Prin vorbă sau scris Vestea-o dau, Spun lumii de Har, mântuire, De dragostea sfântă de sus, De planul perfect, de jertfire, De viaţa prin Domnul Isus, Captiv într-o vreme străină, Privesc catafalcul tacit, Aştept marea clipă să vină, Când plec, voi pleca fericit, Căci drumuri de aur m-aşteaptă, Pe care s-alerg şi să cânt, De viaţa îmi pare nedreaptă, Mă-ncred în ce scrie-n Cuvânt, Ca David înalţ, plin de teamă, Dar şi cu iubire, cântări, Spre-Acel ce Acasă mă cheamă, Osana se-aude în zări, Primeşte-mi umila-nchinare, Părinte, căci ce aş fi eu, În lumea aceasta, sub soare, De nu mi-ai fi Tu, Dumnezeu? Captiv într-o lume străină, Dau timpul cu mult înapoi, Cu Domnul Isus, în grădină Mă rog, ne rugăm amândoi, Privind perspectiva ruşinii, Cer pace, putere s-accept, Spre locul numit "Căpăţânii", Cu Domnul de mână mă-ndrept, Sub bice şi pietre-arucate, Sub cruce, cu greu fac un pas, Nici lacrimi nu am, sunt uscate, Dar Doamne de Tin-nu mă las! De-o fi ca să beau din paharul Durerii, aici pe pământ, Accept cu smerenie Calvarul, Căci bun este Domnul şi sfânt! 15/03/14, Barcelona-Lucica Boltasu
sâmbătă, 31 mai 2025