Scriam tot timpul poezie, Cu un avânt, de, suflet râzgâiat, Să scot din mine apriga dorință, De oameni să fiu ascultat Nu am pretenții, arogante, de poet Și-n subsolurile frazei, nu sondez Când demonul creației apare, Pe albe foi eu îl exorcizez Mi-am pus pe pagini și iubirea, Durerea sentimentelor complexe Lăsând în urmă-mi ploaie de petale Cu lacrimi ferecate-n texte Voi scrie fără de pretenții Pe-altarul foilor, mă voi sacrifica Cât pot și cât mai am în suflet Voi scrie cu cenușa mea!
sâmbătă, 31 mai 2025