Mă las purtată de focuri în care visele multiple dornice de evadări din fel și fel de încuietori ferecate-n timp cu stăruință, vor afară... Am strâns atâtea încât se încurcă-n drumuri fiecare își dorește întâietatea ,dând buzna unul peste altul. Mereu a fost la fel în toamne cu frunze adunate cu vânturi și ploi amestecate cu lapoviță și ninsori așteptate în care melancolia e la ea acasă. Chiar dacă încerc mereu să construiesc cu îndârjire uși bine încuiate cu zăvoare far-de chei și adăposturi sub formă de căsuţe sau de cutii,cu sau fără gratii, Ele se vor strecura, obraznice, prin mici fisuri, depistate și ies la lumină,fluturând iubiri inelare precum razele de soare în care sufletele prind aripi. Evadări, precum un vânt de toamnă, ce cred în sinea lor și n-ar greși, că-mi vor deschide inima să iubească, să-și dorească, dar,e greu să se mai întâmple.
sâmbătă, 31 mai 2025