*mâine ticăie fără de ușă* - Dedcată Criticului Blind - uitasem mersul pe stele mi-ai spus în timp ce-mi legai degetele de iarbă de galopuri citadine nu așteptai să încălzesc depărtarea să termin de împins pereții inimii până dispar sită sub gloanțele vieții mă dor de lumină și tot ce iubesc mă destramă încercând să-mi ia măsura exactă fântână de focuri sap la intrarea în clipă veghea de noapte e necesară și-n bisturiul pupilei se feliază genunea materia făr' de ecouri își reciclează-n adâncuri esențele revoltele încolțesc semințele zborului palma ta fertilizează noi galaxii din amnezia unei clipe împachetate în ramă de nostalgie extragi o fotogramă în sepia veacului când sprâncenele tale se-ncruntau ades a târziu îndesându-mi în șolduri crepuscul de sare din cuptoarele toamnei literele mucegăiseră zadarnic pe ziduri runele zborului oamenii treceau ca niște fantome printre artere biciuite de sângele pătimaș obturau uneori perfuzorul de soare numele meu traversează și-acum punți de hârtie tu râzi și scobești în vertebre coduri pe fulgere tragi ușor cu blândețe albă pe ida din râuri mușchiul pădurilor dă aderență de verde din lavă înfășoară pingala arhitectură de novă pentru tine totuna să mă ajung sub ghilotină de forme nedespărțită rup genunchi de respir și nacetă de carne prin înțelesuri în fața oglinzii cuvântul devenea din ce în ce mai casabil rănea palmele bufnița săpa opacă falii în umbre marea cădea ca o transă fluidă printre întrebarea de-a fi și răspunsuri multiple cei fără de glezne pliau priviri fără vedere și le puneau sub grindă tapetat în stările mele mă dai afară din fiecare chip pentru atingerea perfectă în serile metaforei prea calde ți se părea că alunecam prea ușor pe gâtul clepsidrei în timp ce tu exersai cum să comprimi toate furtunile de nisip să le-ascunzi sub elitră zâmbind celui ce ocultat te ocupă poți spune a fost doar o libelulă așezată pe-o filă de veșnicie cartea s-a închis ecoul sparge ultima oglindă
sâmbătă, 14 iunie 2025