Prima rază de soare ce mi-a căzut pe față primul zâmbet ,primul pas în viață satul cel mic ,retras și liniștit- plaiul mioritic, unde am copilărit! Aici am zis ,cuvântul magic „mama” bunica spunea povestea „Ileana Cosânzeana" la grădiniță am învățat prima poezie, am cunoscut viața ,ca o bucurie! Pe banca veche,uzată de la școală, am scris prima literă și prima aiureală biserica la care mergeam duminica mereu ne-a învățat ce-nseamnă credința în Dumnezeu! Am crescut aici,cu drag si bucurie ne-am pregatit de viată ,plutind în inerție în acel timp în jur era atâta viață autobuze pline plecau de dimineță plecau bărbați la fabrici,copii plecau la școală pe ulițele toate era ,înghesuială! Tractoare,căruțe,oameni cu coase în spate se-mprăști-au pe șesuri,pe dealurile toate... câmpurile erau pline de spice aurii la fiecare casă ...râsete de copii! De Paște primeam haine si pantofi noi ce mândrii si frumoși ne simțeam noi... de Crăciun umblam ,din casă în casă ducând colinda cea frumoasa! Sat străvechi,istoric și plin de poezie astepți fiii să vină cu poarta ta deschisă împrastiati prin lume,mulți din copilarie o rădacina vie,o flacără aprinsă, îi cheamă către locul în care s-au născut chiar dacă casa veche,făcută doar din lut s-a prăpădit săraca și spinii au crescut prin cimitirul rece de treci ,îti amintești copilăria toată si oare ...cine ești?... Să spui o rugăciune...s-aprinzi o lumânare Cu inima împăcată te duci în lumea mare! Lucian Tatar-Poezie
sâmbătă, 31 mai 2025