Cînd va duhni şi sila ca varza în butoaie şi-or să se ude-n stradă batistele cu spirt, va izbucni ca floarea speranţa din gunoaie, vor chefui fantome domneşti în orice birt. Dar pîn-atunci urează-ţi cîte-un rahat în stradă, să calci de dimineaţă şi nonşalant pe el, ca Nea Matei frizerul de tot să nu te radă, cînd o să-i iasă dama de pică din inel. Şi mai aruncă-n flăcări bicisnica stupoare, ca pe o flegmă acră de malţ sau de borhot, căci s-a răcit minunea a treia zi sub soare, şi se întorc păgînii pe Dunăre înot. În fond şi pîn-la urmă, mansardele sînt goale acolo sus în cerul mai bun din cîte sînt; dac-ai ratat răcoarea ai şansa prin spitale să te înscrii la casă prin luare de cuvînt. Aşează-ţi deci papucii cînd dormi ca pe o pînză, tu, comandantul navei cu pupa-n alizeu, se mai întîmplă şoarici să mai adormă-n brînză, dar vine şi îi scoală cu băţul Dumnezeu. (Din volumul “Înger fără statuie”)
vineri, 6 iunie 2025