Florile copilăriei Dacă spiritul încape într-o palmă încă vie, Sub licorile iubirii încap pietre nestemate, Când un suflet te iubește arătând o modestie, Vis din visurile toate ard trecutele păcate! Sub castanii care vântul îi împinge până în cer, Nu se vede nici o lună …întuneric,nici o stea , Florile copilăriei stau în ochi de dromader, Doar sărutul răsăritul și apus…iubirea mea! Calmă marea dimineții mâna rece o strângea, Am venit atâtea timpuri pentru ultimul sărut, Sub fereastra nopții râde sufletul de tinichea , Ce rămâne în urma noastră ,suflete avid …de lut ? Am pus flori ,icoane multe și altare am construit, Toți ascundem doar păcatul lumii care ne-a clădit, Adevărul zace în pace …e privit și pipăit, Numai mintea e bolnavă de refrenul otrăvit! Din balade adunate sub imperii ce-au pierit, Împărțim și fluturi care n-au apus nici răsărit, Zboară în tihnă să încânte sufletul batjocorit, De iluzii prea deșarte și pierdute într-un mit! Viața mea încet se pleacă,ceasul trece peste noi, Dintr-un vis care adie peste lutul încă viu, Mi-amintesc copilărie cu aripi și gânduri noi, Te-am pierdut în apa mării și în vântul din pustiu! Lucian Tătar –Poezie 11 sep 2017 Olhao
sâmbătă, 31 mai 2025