frica

frica
se naște din instinctul de conservare;
adesea înrudită-i
cu trădarea și lașitatea.
frica-i un fel de 
ceață,
vrei, nu vrei,
te  cuprinde.

teama indusă 
descurajează, 
rupe rădăcinile
discernământului;
numai
gândul cercetător -
pentru ce va fi 
după moarte,
e o platoșă îndreptătoare.

înfricoșarea
denaturează realitatea,
schimbă distanțele
dintre oameni;
generează 
un câmp morfogenetic- 
asemănător
cu pânza unui păianjen.

prin porțile spaimei,
impulsurile energetice
atacă
membranele celulare;
incendiat e
sistemul imunitar.

cocoșul a cântat,
pleoapele se deschid încet...
o raza 
traversează întunericul,
luminându-l pe Petru:
cu ochii înlăcrimați
a plâns 
amar.

credința 
naște curajul de a urca
de la frica de sabie ucigătoare
la frica de Dumnezeu.
iubirea,
și numai iubirea
sfărâmă
al  păcatului
fruct.