“Există un loc pe lume în care inima îmi bate mai tare, în care rămân fără răsuflare de atâta emoţie, un loc în care timpul se opreşte. Acel loc e în braţele tale, acolo nu mai îmbătrânesc, acolo nu mă mai opresc să visez.” Alda Merini - Îmi bate-n tâmplă noaptea piroane de-ndoială, E vara ca o culpă, nici tocul în cerneală Nu vrea să stea cuminte, alunecă pe coală Cu setea întrebării, cândva primordială. Mă mai iubeşti, când tulburi oceanele luminii Din care-mi sorb dulceaţa prin sfoara rădăcinii? Din tâmpla ta, iubite, se mai adapă crinii, Stai tot acolo, oare, la marginile vinii De-a-mi fi poem pereche şi lacrimă pe unde Nici timpul n-are formă, nici bezna nu pătrunde? Mai dă-mi în schimbul verii vreo câteva secunde Să-ncui iubirea noastră în fructele rotunde. - Canicula-i nebună, în versuri delirează, Iar tocul pe hârtie alunecă, dansează, Mă-nchid într-o tăcere, mă-ntreb: ești încă trează Ascunsă sub dantele de suflet ca-ntr-o oază? Să știi că nu e noapte ori mare-nvolburată Să nu fim împreună, nici ușă ferecată Prin care să nu treacă iubirea dezbrăcată Cu paşi mărunţi şi leneşi. A fost ca niciodată O vară prea fierbinte, cu fructele prea pline De pasiuni aprinse şi nostalgii puţine, Vor trece ani-lumină, dar o s-ajung la tine Să-ncununăm iubirea aşa cum se cuvine. Liliana Trif & Ioan Grigoraș
sâmbătă, 31 mai 2025