Ah, tunet în cer şi-n inima ruptă, Ploaia pe ochii ce-mi oblojesc, Fulgere stau pe liniştea suptă De tot ce nu am şi mă împietresc! Ah, lume nebună, lume nebună, Totul, stupid, sfârşindu-mi trăirea, Ce-mi scutură plâns pe braţe cu brumă, Cuvinte-n balast, robindu-mi gândirea! Ah, muzică nouă, de împrumut! Lupii se-ntorc în haită, călare, Din sec şi arpegiu – gol aşternut – Pentru dispreţuri, pentru scalare! Ah, liniştire, netulburare, Rupe din cerul scurtelor nopţi, Scoate-mi din mare învolburare, Şi stele, şi lună, dacă mai poţi! Ah, Univers, aşează-mă sus! Uită-mă, Doamne, lasă-mi şirag, Pe galaxia care-a apus, Taina în care, iubitul meu drag, Scoate armura şi-şi lustruieşte, Ochii săraci de stele şi lună; Vorbele-i dulci şi le chibzuieşte... Ah, tunet în cer! O, lume nebună! 26 mai 2016, Constanţa
sâmbătă, 31 mai 2025