O lume plină de magie, un colț de univers, E-un început de poezie, e primul Său vers E prima Sa baladă, un cântec de iubire, E prima încercare din lunga convorbire. Ce ne arată sincer, frumos și-original Cum dintru început și până la final Noi tot copii vom fi, mici răzvrătiți, ștrengari Din Rai ce-am evadat, inconștienți fugari Adu-ne, Doamne, înapoi, pe vechiul nostru drum, Învață-ne să nu mai facem din viața noastră scrum Și cu iubire și nădejde să mergem mai departe Iar sufletele noastre reci să nu mai fie moarte. Să-avem din nou adânc în noi fructul neprihănirii Și să-nțelegem în sfârșit cărările iubirii Să ierți cum ai făcut mereu și să ne speli păcatul Recunoscând în veci și-n pururi că tu ești PreaÎnaltul.