Un gândăcel cât un grăunte A-ngheţat de frică, Pe cărare, drept spre el Vine Ionică. Ionică se apleacă Şi cu grijă mare, Îl culege repejor De pe-acea cărare. – Orice talpă ar putea Să mi te strivească, Unde este casa ta? Cine s-o găsească? Locul tău, măi gândăcel Unde o fi oare? Eu te rog, nu tremura, Te aşez pe-o floare… – Vai, ce bun eşti, mai copile, Iar m-am rătăcit. M-ai adus la casa mea Şi sunt fericit.
sâmbătă, 19 aprilie 2025