Ca să moară fericită Floarea albă, ofilită, Am pus-o după ureche Să-mi fie în gând pereche. Dar uitându-mă-n oglindă Frumusețea vrea să-ntindă Frăgezimea din privire Și s-aducă în simțire O petală, și-ncă una… Iar mirarea mea, întruna Floarea-o udă cu visare Și în ea viața răsare. Nu știu unde e magia… E în floare, în femeia Care-a vrut să întregească Frumusețea îngerească A gândului luminat? Cine știe… Imediat Degetele tremurânde Prind de floarea care râde Veselă, plină de viață Și o pun ușor în vază Ce la geam acum tronează. Înc-o zi și poate multe Sufletul o să-mi asculte Gândul care în pereche Cu floarea nouă, dar veche Se va odihni la geam Cântând și plesnind pe ram Mugurii de mulțumire Pentru-a vieții revenire!
sâmbătă, 31 mai 2025