Nu ştiu dacă-mi pare mie, Ori…că lumea e sucită, A-nceput parcă să fie Chiar şi lenea obosită, Nici ȋn veri caniculare, Ori acum, fiind mai rece, Nu mai vrea, cucoană mare, O ridiche să mai frece, Iar de praz…nici pomeneală! Şi-a pus poftele ȋn cui, E cuprinsă de-osteneală Doar privind lungimea lui… Şi pe străzi, cum văd eu bine, Să ȋi dai chiar şi bătaie, Nici o frunză nu-i mai vine, Vr’unui maidanez să-i taie! S-o ȋmpingi, să-i dai la gioale, Să-i dai gaz, e tot ȋn pană, Nu-l mai arde, pe parale, Şi..nici vorbă, de pomană! Ȋn schimb, dai de ea-n prostie, Fi’nd un loc ce ȋl adoră, Nebunatică, zglobie, Pe feisbuc la orice oră, De-aia eu, cum n-am probleme, Mă gândeam aşa,-ntr-o doară, Poate că, lenea, de-o vreme E şi ea pensionară! Valeriu Cercel
sâmbătă, 31 mai 2025