Găsind liniște... S-a așternut liniștea pe drumul nostru, Doar slabe urme vineții ne despart pașii Și zgomotul ușor al colbului Ce-n urma noastră, umbre desenează... S-ar crede că liniștea-i doar tăcere, Acea tăcere a necuvintelor spuse doar așa, A pururi cugetului căință, Că doar cu trupul, mai întâi, împărțim timpul... Și dacă ne-am auzi oftatul, Sau râsul, ori foșnetul magic al mângâierii, Dacă ne-am atinge doar buzele, Sărutul ar fi acea tăcere... Cuprinsul timpului ne-nghite trupurile, Cu secunde-flori ce nu pot fi ofilite Nu există zăgaz în a noastră unire, Ci doar liniștea unui drum neîntrerupt... 2015
sâmbătă, 31 mai 2025