Cu bot catifelat și-urechi ciulite, Sfioasă paște în savana deasă, Picioarele îi sunt alcătuite Precum o tristie prea mlădioasă. Sub soarele torid e însetată Și tot sfioasă merge către râu, Să se adape, însă dintr-o dată, Din iarba deasă ce-ajungea la brâu, Ghepardul a țâșnit precum un arc, Setos de sânge și înfometat, Iară gazela părea prinsă-n țarc În cotul râului învolburat. Eschive a făcut în salturi lungi, Din calea sângeroasei carnivore Și în savană a lăsat doar dungi Pe sub copacii largi de sycomore. Felina și-a pierdut vivacitatea, De-atâtea salturi ce-a făcut în van Și s-a retras lăsând ferocitatea, Gazelei ce abia-nplinise-un an. Aceasta a băut pe îndelete Din apa râului învolburat, Astâmpărându-și marea sete, Ce viața-aproape că ar fi costat. La fel și-n viață, cel ce e plăpând, De asuprirea celui mai puternic Poate scăpa doar mintea folosind, Eschivele scăpându-l de nemernic.
sâmbătă, 31 mai 2025