Am vrut să uit în ochii tăi o primăvară, Să mă întorc la ei ca la un început, Dar peste lumea ta trecea timid, o seară Şi-n visul meu fugar tu te-ai pierdut. Când am uitat pe mâna ta sărutul meu, Ploile reci l-au şters crezând că nu mai vin... Ţi-am prins în păr o lacrimă din curcubeu, Iar peste nori am pus un colţ de cer divin. Te rătăceam în mine ca pe-o adiere Uitată de un vânt prin zări necunoscute, Aveam nevoie doar de o mângâiere Să pot aprinde-n nori luminile-absolute. Azi, între noi sunt munţi cu ape care plâng Şi înălţimi de mări furate de-o furtună... De-aş fi zburat, nu reuşeam să te ajung, Peste iubirea mea ningea cu flori de lună. Cad stele-albastre în valuri şi uitări, Prin galaxii soarele-a lăcrimat de dor Noi vom rămâne umbra veşnicei chemări Şi glasul amintirii, prin timpul călător.
sâmbătă, 31 mai 2025