Amintirile mele sunt vii și au prins rădăcini într-un loc unde,-atunci când apune o zi, ce a fost mai frumos îmi îngrop. Fericite, acolo răsar ca lăstari ce se-nalță spre cer, și-mi aduc bucurie în dar, într-un fel ce îmi e un mister. Uneori, într-o stare de vis, trec de poartă și merg pe un drum, care-mi este doar mie permis, ca turist în al vieții album. S-a-ntâmplat, să m-opresc sub un brad ce-mi părea mai puțin cunoscut, nu știam ce a fost ca răsad, și demult acea zi a trecut. El mi-a spus -mai degrab-a șoptit- că mi-a fost doar privirea ce Ea mi-a trimis-o - și tare-am iubit amintirea în care-a zis “Da!”.
sâmbătă, 31 mai 2025