GREU DE CREZUT Ella Viorela Strigat-am către cer odată, Aflată sub blestemul ereziei. În loc să fiu aspru mustrată Am primit darul poeziei . Versul, cum oare mi-a permis Să-l gâtui cu surplus de patimi? Mi-e greu să cred, c-am scris, Semnând cu amarul din lacrimi. N-am suferit mai mult ca toți, Nu m-am jertfit ca și martirii. Sufletul din liric n-ai să-l scoți Că poezia-i noua lege a firii. Cuvintele le-am regăsit în ea, De-o nefirească voluptate . Reprezentând pedeapsa mea, Dezvăluită-n clipe de sinceritate.