Undeva, sub buza ta de jos, Ai înghesuit întreaga iubire, O buză mușcată, d-un gri turturea... Acolo ai creat Universul, Din materia cenușie a sufletului, Un suflet puternic, de oțel – gri oțel... Cu vârful unghiei sparte, Amestecai încet în cafeaua rece, Încremenită-n culoarea-i gri maur... Priveai cum trec norii spumoși Și îi sorbeai suav, Până ți-a rămas culoarea lor pe buza de sus Ș-ai mestecat din griul lor de in... Prima picătură argintie de ploaie, A căzut cu ecou de sticlă spartă, Pe podeaua ochiului tău: Un ochi aprins, d-un gri afumat... Vântul turbat a șoptit printre firele de păr Și-a vopsit în gri cârtiță suvițele smulse... Briza a bătut-n stropi de sânge cabalin, Văruind pereții obrazului în gri de Payne... Atunci, zâmbetul gri perlă s-a îngrămădit În colțul strâmt al gurii încruntate... Ș-apoi totul în jus s-a stins... Sub o buză mușcată, d-un gri turturea, Ai creat întregul Univers, Dar l-ai ucis c-un sărut! Prea te-ai murdărit de culori...
sâmbătă, 31 mai 2025