lasă-mă să-ți pictez cerul gurii cu lacul lebedelor să poți strânge în poală lacrimile dorurile și ploile lui octombrie plumburiu lasă-ți ochii căprui să guste din infinitul ochilor mei albastrul cu nările fremătând după seninul din coama lui gustar atât de aprins într-un an brodat de caniculă lasă-mă să zbor liber prin inima ta ca un fluture colorat de nostalgia primului sărut furat din labirintul iubirii lasă-ți sufletul să se prelingă-n zig zag cu acuarela toamnei pe surâsul anotimpului din noi să-l transforme în primăvară ea poate să alerge desculță prin ploaie să-i împodobim tălpile cu săruturi carmin *** lasă-mă să-ţi pictez cupola inimii cu îngeri goi aşa cum michelangelo a înveşmântat capela sixtină fii templul meu de rugăciune când nu mai există pe pământ alt loc de îngenunchiere lasă-mă să trec prin portalurile sufletului tău deschizând unul câte unul geamurile opace ale neîncrederii îţi jur că nu vei cunoaşte niciodată gustul amar al trădării lasă-te învins de mierea gurii care-ţi pecetluieşte destinul scufundă-ţi gândul în tuşul ochilor mei să-ţi pot spune cea mai frumoasă poveste de dragoste nu voi stăvili curgerea ta prin mine aştept să-mi umpli cascadele cu soare aluviuni de sentimente din care se va naşte delta extazului ioan grigoraș & liliana trif
sâmbătă, 31 mai 2025