Fericit e călătorul Ce, purtat voios prin lume, Îşi îngână viaţa, dorul, Cu-al iubitei dulce nume! Zbori pe luciul viul al mării, Barcă mică sprinteioară; Mergi în voia întâmplării, Ca o lebădă uşoară! De l-a Patriei verzi maluri Am plecat în ţări străine, Şi pe plaiuri, şi pe valuri Eu duc dorul ei cu mine. Zbori pe luciul viul al mării… Doru-mi plânge! dar îndată Între cer şi marea lină O minune se arată Ce durerea mi-o alină. Zbori pe luciul viul al mării… Cea minune strălucită Poartă nume de o floare. Ea-i frumoasa mea iubită, A mea dulce iubitoare. Zbori pe luciul viul al mării… Ea-i comoara de plăcere, Ea-i voioasa nălucire, Ea-i cereasca mângâiere, Ce încântă-a mea simţire, Zbori pe luciul viul al mării… Orişiunde eu voi merge, Veşnic ea mă însoţeşte. Lacrima din ochi mi-o şterge, Sufletul mi-l răcoreşte! Zbori pe luciul viul al mării, Barcă mică sprinteioară; Mergi în voia întâmplării, Ca o lebădă uşoară!
sâmbătă, 19 aprilie 2025