Pe la noi, când ninge, ninge Lacom, cum ningea demult Când turna potopul iernii Pân’ la fruntea de mamut. Pe la noi, când e zăpadă, E s-ajungă la destui. Ne acoperă troiene Din nesaţul cerului. Pe la noi, când cade neaua, Cerul parcă este spart, De ne ninge şi cu stele Şi cu dor de vară, alb. Pe la noi, când dă omătul Dumnezeu, dă ne-ncăput Să primească de pomană Toţi acei ce n-au avut. Iarna noastră transilvană E-o poveste cu nămeţi Scrisă la-nceputul vremii De bătrânii inuiţi. Şi-au adus cândva strămoşii Ancestrali, de pe la nord, Tâlcul ei cu ger şi farmec Cu ninsorile-i cu tot. ........................................ Doamne, dă-ne şi zăpadă, Dacă lemn de foc ne-ai dat Să intrăm în hibernare, De trudit ne-am săturat!