O ceață deasă curge peste dale, pe-o stradă-n care totu-i nemișcat, și face ca luminile banale să pară candelabre-ntr-un palat, Iar la lumina lor, ca pe o scenă, o balerină-alunecă ușor, plutirea ei lăsând în urmă trenă prin aerul ce pare,-acum, un nor. E-atât de naturală, de frumoasă, în dansul pe o arie de vis, încât privirea-mi fuge, curioasă, spre scena care,-n noapte, s-a deschis. M-apropii și-o cuprind cu aripi blânde, sunt lebădă pe apa unui lac în dansul ce, prin cețuri fremătânde, mă poartă spre al norilor iatac.
sâmbătă, 31 mai 2025