Idilă
sâmbătă, 31 mai 2025
Privirea ta mă ţintuia
avidă-n aşteptare, 
am tresărit şi am răspuns
la marea ta ardoare. 
Iubito, încet ai murmurat,
eşti marea provocare...

Un câmp magnetic 
ne unea în al iubirii vals 	 
şi-n clipa care a urmat
m-ai invitat la dans;
treceam în urmatorul an,
mai era doar un pas. 

Sfioasă,  lent m-am ridicat,
cu-n zambet m-ai îmbrăţişat.
O vrajă veche de când lumea
ne cuprindea feeric
şi  ochii tăi mă adorau
sclipind în întuneric.

Frumoşi şi fericiţi eram, 
cu patimă ne sărutam.
O aventură amoroasă
ce ne-a unit pentru vecie
sădindu-ne în suflet dorul
de dragoste şi poezie.