Privirea ta mă ţintuia avidă-n aşteptare, am tresărit şi am răspuns la marea ta ardoare. Iubito, încet ai murmurat, eşti marea provocare... Un câmp magnetic ne unea în al iubirii vals şi-n clipa care a urmat m-ai invitat la dans; treceam în urmatorul an, mai era doar un pas. Sfioasă, lent m-am ridicat, cu-n zambet m-ai îmbrăţişat. O vrajă veche de când lumea ne cuprindea feeric şi ochii tăi mă adorau sclipind în întuneric. Frumoşi şi fericiţi eram, cu patimă ne sărutam. O aventură amoroasă ce ne-a unit pentru vecie sădindu-ne în suflet dorul de dragoste şi poezie.